Covidării 2. Tunsul la cordon

Cu carantina asta mai aveau puţin şi-o luau căţeii razna. 

În fiecare zi se aşezau lângă uşă şi aşteptau să sune careva la sonerie. 

Azi aşa, mâine aşa, cum nici poştaşul nu a mai trecut vreo lună, Von Pluş de Luş începuse să îi explice lui Dodofleaţă cum se apasă pe butonul soneriei, căci:

- Lipsa suspansului la umani dă rezultate dezastruoase, ascultă-mă pe mine!

- Şerioş, întrebă Dodo încercând să se asigure că Luş nu-l păcăleşte din nou.

- Crede-mă, în 15 ani nu i-a înviorat nimic mai mult decât facturile aduse de poştaş. De aia, nici nu latru la el, nu ştiu dacă ai observat!

- Ce să observe, balonul ăsta de păr, umflat, se bagă şi Riţa în discuţie, privind dispreţuitor spre Dodo. A început să-i crească păr şi pe limbă, jur!

- Nu e adevărat, nu e adevărat, eşti rea, uite, uite, nu am nimic pe limbă! Mami, mami Riţa zice că am păr pe limbă...

- Dodofleaţă, bagă limba înauntru că ţi-o mănâncă pisica, mă bag şi eu fără să ştiu în ce mă bag.

-Aşa, du-te, cu pârâtul la mama! Antipaticule! Mrrr..

- Pişică- pişică, a zis mami că o să mâncăm o pişică, începu să  facă tumbe Dodofleaţă, fără să bage în seamă mîrîitul Riţei.

Până la urmă, s-au răzgândit cu sunatul mai ales când au văzut că jupânul şi-a făcut de lucru cu maşina de tuns.

- Tati, de ce te-ai legat la cap, cu cordonul ăla, întrebă Dodo, asistând curios la operaţiunea “ Tundeţi batalioane române, Carpaţii”.

- Ca să mă tund mai bine, răspunse jupânul mijind ochii ca lupul din Scufiţa Roşie.

- Bravo, tati, pe mine m-au legat cu un lanţ care venea din tavan, când m-au tunş. Noroc că era mami cu mine şă-mi dea curaj, vrei şă o chem pe mami şă te ţină de cordon?  Mmmai ales că, nu cred că l-ai puş bine. Şe pune în jurul gâtului.

- Nu vreau să mă spânzur, vreau să mă tund împrejurul cordonului.

- Aha, bine, tati, atunci mă uit şi eu şă-ţi şpun unde e împrejurul, se oferă, Dodofleaţă, amabil ca întotdeauna.

&&&

După jumătate de oră, apare jupânul cu Dodofleaţă după el, amândoi, mândri, nevoie mare.

- Eh, ce ziceţi? M-am tuns bine la spate? 

 - Fuuuoarte bine, bine spre perfect, răspund fără să clipesc eu. La vremuri noi, tunsori noi.

- Zici? 

- Mai încape vorbă? Uite, întreabă-l şi pe Luş dacă nu mă crezi pe mine!