Cat mananca un shih-tzu

Când vine vorba de mâncare, Nătăfleaţă străluceşte de inteligenţă. Nu mestecă, să nu piardă timp, aspiră. În prima seară  crezând că blănosul stătuse nemâncat, l-am “compătimit” cu patru castroane de bobiţe pe care le-a aspirat într-un ritm năucitor. În timp ce-i umpleam al cincilea castron au început să mă roadă nişte bănuieli mai tare decât pantofii şi m-am oprit.

   Au urmat zile intense de căutări despre cum trebuie să te comporţi cu un pedigrist flămând şi-am aflat că toată rasa lor e aşa hămesită şi dacă nu eşti atent cu gramajul  devin nişte chestii pe care nu mai reuşeşti să le scoţi la plimbare pentru că nu ştii de unde să le apuci.

 Rasa a fost creată la comandă, se voia un câine atât de mândru şi îngâmfat cât să se asorteze cu atmosfera dormitoarelor imperiale, un câine leu, aşa cum presupuneau chinezii că o fi un leu  că de văzut nu văzuseră încă unul  în carne şi oase.

 Cam ca în bancul ăla:

- Chineze, ai văzut leu?

- Eiii, n-am văzut dar cred că seamănă cu o maimuţă sau poate cu un elefant.

- Ce mi-e una, ce mi-e alta...

- Dar aş  putea să-l copii, Jan-Jin-Cio a făcut mai multe statui cu lei. 

- Păi, el a văzut vreun leu?

-N-a văzut, dar el are canal direct cu Budha, e artist.

Uitându-mă cu atenţie la rezultatul crăcănat din faţa mea, îmi vine să  cred că Budha o fi încurcat cel puţin, două sau trei canale între ele:

- urechile clăpăuge la cea mai mică mişcare tind să se înnoade la spate ca un batic

- gura o combinaţie ciudată între rechin şi o broască cu dinţi

- coada super îmbărligată se termină sub formă de  gogoaşă americană 

- nasul e un fel de măslină uriaşă care se mişcă în ritm de cha- cha cha 

- sare şi se căţară peste tot ca o capră de munte

- sforăie ca un soţ după zece ani de căsnicie

- merge de parcă urmează să se deşurubeze în mai multe părţi componente 

Jogging in stil shih-tzu

- luat în braţe prinde imediat forma braţelor un fel de leşin languros din care nu ai niciun interes să te desprinzi

Oricum, să strecor şi informaţii utile pentru cine la fel ca mine are nevoie de suport tehnic. Veterinarul mi-a spus să-i dau 90 de grame de mâncare pe zi, că sunt bobiţe sau altceva, nu conteaza, 90 gr să fie.. Ce să zic mie nu-mi prea iese, că e şnapan şi mă face să îi mai scap câte ceva mai ales când le dau şi celorlalţi. La 3  luni avea deja 4 kilograme jumatate, acum la 7 luni are şase kilograme. 

Încercarea mea de a compensa surplusul de greutate cu mişcarea nu prea are mare succes pentru că  e la fel de leneş ca un Panda, dacă încerc să prelungesc traseul, se trănteşte pe burtă cam la fiecare zece de paşi aşa cum, de altfel aş proceda şi eu, dacă nu ar trebui să joc în rolul de adult responsabil. 

Pentru cei care nu ii cunosc pe membrii grupului organizat de căţei al familei Cirlan, am meşterit o pagină unde puteţi găsi cu uşurinţă  toate textele în care povestesc de ei. Am numit-o Planeta căţeilor şi o puteţi accesa ori din pagina principală ori chiar de aici:

Planeta Căţeilor