Italia, minighid. Despre transport

Pentru că, în ultimul timp tot mai mulţi prieteni aleg să viziteze Italia, am decis că a venit vremea să grupez diverse informaţii pe care să le pot pasa rapid celor care ar putea să aibă nevoie de ele. 

Transportul

În Italia taxiurile sunt extrem de scumpe, e recomandabil să vă informaţi bine despre mijloacele de transport alternative(Uber-ul nu e autorizat), altfel ar putea să vă coste taxiul mai scump decât avionul.

Tarife taxi Venetia

Vestea bună e că transportul în comun funcţionează extrem de bine, sunt legături bune, rapide, care servesc bine majoritatea punctelor de interes. Şi cu punctualitatea stau bine, chiar dacă o să-i auziţi pe italieni că se plâng de mijloacele de transport, nu-i băgaţi în seamă.
Stă în firea lor să se plângă de tot ce mişcă,  să-i iertăm însă, o fac cu atâta graţie!

 Autobuzele care servesc zona urbană costă în jur de 1,50 euro, zonele extraurbane au preţuri diferite în funcţie de distanţa de parcurs.  De aceea şi preţurile biletelor de la şi spre aeroport costă niţel mai mult, pentru că, evident, aeroporturile se află în zone extraurbane. 

Frecvenţa cu care circulă depinde, ca peste tot, de afluenţă, sunt autobuze care trec la fiecare 10 sau  20 de minute. În general, noaptea, zonele periferice sunt servite de autobuze cu orare sau trasee diferite, toate indicate, de obicei, la afişierele din staţii.

Biletele de autobuz se pot procura de la tutungerii, chioşcuri de ziare, chioşcuri speciale, automate pe care le găsiţi în zona gărilor sau chiar în staţii. Biletele se pot cumpăra şi în autobuz sau tren dar  cu o mică suprataxă.

Foarte important: în Italia nu e suficient să cumpăraţi biletele, la urcarea în autobuz ele trebuie convalidate. O să găsiţi nişte aparate care, ori bipăie dacă biletul e electronic, ori trebuie să îl faceţi să clănţănească dacă e vorba de clasicul compostor.
 Biletele sunt valabile 75 de minute din momentul convalidării.

Acelaşi lucru se întâmplă şi la tren, dacă cumpăraţi biletele de la automate sau de la ghişeu. Înainte să vă suiţi în tren veţi găsi nişte mici aparate prin care trebuie să treceţi biletul. 

Amenzile sunt destul de pipărate şi nu funcţionează nicio scuză, nu le convine să dovediţi că sunteţi de bună credinţă, asta  e o şmecherie care le aduce bani buni de pe urma turiştilor care, culmea,  încearcă să fie corecţi.

Regula nu se aplică biletelor cumpărate on-line, evident. E suficient să le puteţi prezenta pe un suport electronic(telefon, tablet etc.)

E bine să ştiţi şi că, în Italia, aşa cum povesteam şi aici, autobuzele funcţionează pe bază de întins mâna, adică dacă se apropie autobuzul care vă interesează şi voi n-o să faceţi semn că aveţi de gând să urcaţi, şoferul o să presupună că vă e drag să vă holbaţi la panoul cu orare şi-o să treacă liniştit mai departe, de asemenea, la coborâre trebuie să vă anunţaţi intenţia apăsând pe butoanele amplasate în apropierea uşilor.

Gările, în Italia, sunt, în general, curate.  Trecerile către şi între liniile de cale ferată se fac doar prin pasaje subterane.

 Odată ce aţi identificat pe afişierele electronice, trenul de care ai nevoie şi linia((binario) de la care pleacă sau soseşte, nu vă rămâne decât să parcurgeţi tunelul subteran şi să identificaţi numărul liniei, pentru a alege ieşirea corectă.
 Accesul la galeria subterană şi linii se face şi cu ascensorul nu sunt probleme deci, nici  pentru persoanele cu dizabilităţi sau transportul bagajelor mari.

 Aţi putea alege chiar să parcurgeţi o bucată de drum în bicicletă şi apoi, să o agăţaţi în tren, în locurile special amenajate în vagoane. 

Reţeaua feroviară e grozavă, trenurile de mare viteză sau simplele trenuri regionale sunt curate, au aer condiţionat, se poate călători comfortabil la preţuri accesibile.
Vă recomand chiar, să vă organizaţi vacanţele alegând să vă deplasaţi cu trenul.

Dacă doriţi să vizitaţi oraşele mari ale Italiei, nu e recomandabil să veniţi cu maşina pentru că majoritatea  pieţelor, centrele istorice sunt zone cu trafic limitat, este permisă doar trecerea celor care locuiesc în zonă.
Parcările costă foarte mult, minim 10 euro pe zi, (la Napoli am plătit chiar 20 de euro pe zi ) şi nu sunt foarte uşor de găsit.

P.S.

Când am început să scriu, nu m-am gândit că se vor aduna atât de multe şi că, într-un fel sau altul, trebuie structurate,  aşa că, despre particularităţile transportului veneţian  o să vorbesc într-un articol separat.