Bepi Sua si curcubeul sufletelor

În Burano, insula colorată despre care v-am mai povestit, pentru textul mai vechi apăsaţi pe cuvântul Burano, există o casă specială care a aparţinut unui om special, pe nume Beppe Suà.

 Nu a fost scriitor, nici compozitor, nici conte, nici primar dar modalitatea inedită pe care a găsit-o pentru a-şi elibera creativitatea l-a făcut să devină mult mai faimos decât multe alte personalităţi locale.

Numele lui adevărat era Giuseppe Toselli şi a lucrat ca om de serviciu la cinematograful comunal din Burano. Un om obişnuit  care a trăit pe o insulă unde culorile caselor se împart de la primărie pe bază de cerere şi în funcţie de capra vecinului.

Dar, iată, că Bepi Suà de pe insula sa colorată a privit în sus, către lumea mare  şi-a observat că lumii îi lipsesc nişte linii, nişte chenare, triunghiuri, cercuri, pătrate şi-o infinitate de posibile combinaţii.

Mintenaş şi-a cumpărat pensule şi culori şi-a început să le deseneze în aşa fel ca lumea să le vadă, să nu le mai simtă lipsa, le-a desenat pe pereţii casei sale. 

Imediat după ce a început să picteze, şi-a dat seama că n-o să reuşească să adauge lumii toate desenele care-i lipsesc, aşa, dintr-odată.  Aşa că, a mai încercat şi în ziua următoare şi în cea de după...  Nu se cunoaşte cu exactitate momentul în care Bepi a decis că lumea va avea nevoie de  desenele lui zi de zi, atât cât va trăi, cert este că a făcut-o.

 Pentru aproape treizeci şi cinci de ani, Bepi a dăruit miilor de turişti care au vizitat insula Burano un fundal mereu diferit pentru fotografiile lor. În fiecare seară, Bepi se aşeza să adauge sau să scoată linii şi culori de pe faţada casei sale. Sunt mulţi norocoşi care, în fotografiile lor l-au surprins chiar la treabă. 

Pentru că am găsit nişte fotografii foarte interesante care sunt protejate de copyright o să vă pun linkul spre site-ul unde ele apar: apasa aici.

Împrăştiate pe tot globul, sute de variante ale aceleaşi case, mereu alta, mărturisesc despre puterea noastră de a aduce o mulţime de culori noi lumii.
Îndrăzniţi, vă rog!

Adăugire zâmbăreaţă:

Veneţia şi cu atât mai mult Burano sunt doar nişte sătucuri mai aerisite. Poreclele amendează persoanjele la fel ca în orice cătun uitat al României. Porecla sa, Bepi Suà, pe româneşte Vasile Transpiratul, Sudatul, ne vorbeşte despre faptul că Bepi era faimos printre consătenii lui din Burano pentru că mirosea a transpiraţie.