Push-up in sus, push-up in jos

Într- o vreme, (vedeţi ce elegant încerc să fentez clişeul cu “ pe vremea mea”), când intrai în magazinele cu lenjerie intimă, alegeai sutienele după mărime şi cupă, ciorapii după numărul den-ilor, chiloţii după elastic şi nevoi.

Acum, odată intrat, simţi nevoia să te sprijini de primul manechin parcat în mod strategic imediat lângă uşă.

Asta dacă eşti îndeajuns de isteţ să deosebeşti vânzătoarea de manechin, nu ca mine:

- Ah, pardon, drăguţă am crezut că eşti manechinul de la intrare, aveţi cam aceeaşi nuanţă de ten.

- Pot să vă ajut cu ceva, te întrebă zâmbind deşi te-ar plesni cu fişa postului- drepturi şi indatoriri- scurt dar repetat peste ochi.

Tu, deşi curcubeul atâtor sutiene spânzurate îţi provoacă din start o uşoară confuzie mentală zici nu dar vânzătoarea a priceput deja că nu eşti o sexandthecity, că eşti rămasă în urmă ca o remorcă cu presiune inegală în anvelope, te-a citit şi te aşteapă surâzătoare din spatele munţilor de chiloţi multicolori.

Bon! Şi-ncepi de la verde.

Verde crud, verde imaş, verde brotăciu, verde cald, verde smarald, verde vernil, verde închis, verde foarte închis, verde aproape albastru... Albastru. Albastru senin, albastru înmugurit, albastru roziu... roz. Roz bombon... la roz bombon, creierul ţi-a intrat deja într-un fel standby activ iar vânzătoare ştie că a venit momentul să atace din nou...

Cu pupilele dilatate, inima batând ca o vrăbiuţă încurcată-ntr-o şosetă, nu reuşesc să-mi mai aduc aminte de ce am venit la grădina botanică a sutienelor.

- Push-up? Cu dublură? Fără dublură? Cu armătură? De fier? De plastic?

- De bumbac, zic încercând să nu las să se vadă că-s încâlcită între variante.

- Cu încheietoare în faţă, în spate, pe o parte sau fără încheietoare?- continuă tirul fără să se lasă destabilizată de răspunsurile mele.

- Clasic, continui să o înfrunt cu tupeu să nu priceapă că mă simt intimidată de închizătoarele sutienelor.

- Clasic în faţă sau clasic în spate, întreabă fără măcar să clipească

- Clasic cum vrei tu, drăguţă, mă adaptez, sunt crescută în comunism.

Nicio urmă de compasiune pe faţă vânzătoarei vizavi de copilăria mea nefericită, la cât e de tinerică şi plăpândă, probabil crede c-o fi o marcă de chiloţi nu îndeajuns de cunoscută, comunismul ăsta.

Priveşte pentru câteva secunde concentrată peretele cu sutiene precum un pictor şevaletul şi apoi smulge delicat un sutien atât de lat că l-aş putea folosi drept şorţ de bucătărie în caz de oarece urgenţă.

- Să fie şi o pereche de chiloţi? mă întreabă nu neaparat curioasă.

- A, nu, nu, dau din cap, îngrozită că ar putea să găsească rapid o pereche de gogoşori pe care să-i asorteze cu sutienul care, singur-singurel, ar putea acoperi cu graţie chiar şi capota Picassicăi, deh! Clasic am vrut, clasic am primit.

Mai bine mă uit după nişte şosete la astea n-o fi atâta balamuc de sortimente.

- Cu degete sau fără degete, mă îngrămădeşte pirpirica într-un colţ, din nou.

Tiii! Iar începe! Ăsta e un mutant de vânzătoare, la cât e de transparentă nu mi-aş fi închipuit că are aer în plămâni nici pentru o rundă anemică.

- În niciun caz cu degete, duduie! Dacă simt ceva între degetele de la picioare, muşc, o avertizez rânjind încă prietenoasă.

- Şosete hidratante, şosete compresive, şosete cu turmalină, şosete anticelulitice, şosete cu masaj...

- Cum adică şosete cu masaj? mă scandalizez precum supa la plic adică instant.

- Adică, aşa scrie pe etichetă, cucoană, încep să-i scârţâie nervii vânzătoarei precum unghiile pe tablă. Doriţi?

- Ah, nu, n-aş putea niciodată să mă încalţ c-o pereche de şoste care par mai inteligente decât mine, să fie clar!

Folosesc tonul arţăgos în acelaşi timp cu răsucitul pe câlcâie astfel încât să nu-i las timp să se dezmeticească şi să mă pocnească cu vreo pereche de ciorapi cu antecedente penale. Ce, credeţi că n-or fi?

De atunci nu mai am pace. În paralel cu Alzheimer-urile noastre se petrece pe tăcute o adevărată revoluţie a obiectelor din preajma noastră. De la frigidere care zbiară la tine că ai uitat să cumperi unt, la maşini de spălat care refuză să spele înainte de şapte seara, de la sutiene care te fac să sari trei talii într-o secundă la şosete cu masaj...

Vă daţi seama?

Adică, mă îmbrac, mă încalţ, încalec pe bicicleta mea albastră şi cum stau eu aşa atentă să nu-mi rup cocomerul în ghidon, haţ! şosetele încep şedinţa de presopunctură, eu încep să mă gâdil, cad, mă zbat ca o balenă în derivă dar şosetele mele sunt fericite că au reuşit să-şi împlinească menirea şi să-mi scoată celulita dintre degete.