Ce crede Dumnezeu despre fumat?

Astăzi, în piaţă, o femeie niţel sfântă după vorbă după port fluturându-mi o broşurică frumos colorată pe sub nas:

- Ce părere are Dumnezeu despre fumat, sorella?

sursa foto:blog

- Păi de ce mă întrebi pe mine, sorella? Întreabă-l, mătăluţă direct că la noi e o vorbă, până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii. După mine nu cred că-i prea pasă că ne-am hotărăt să plimbăm prin plămâni nişte chestii urât mirositoare că altfel ne-ar fi trăsnit pe fiecare în parte şi până la urmă ne-am fi prins că nu are o părere prea bună.

- Lui Dumnezeu nu-i place fumatul, sorella. Iar fumătorii păcătoşi sunt dinaintea Lui în vecii vecilor, aleluia.

- Aleluia, aleluia, sorella, eu cu asta am rezolvat-o, iaca, pe 4 iunie am împlinit patru ani de când m-am lăsat. Nu mai sânt păcătoasă, o să mă duc direct în Rai şi promit să-ţi pun o vorbă bună, sorella.

O las bodogănind între-ale ei, dar n-apuc să fac doi paşi că o surată mai plăpândă de-a “sorellei”, mă trage de mânecă ascunsă pe jumate sub o tarabă cu nimicuri chinezeşti:

- N-ai un foc?

- Ptiu, bată-te să te bată, mi-a sărit inima din loc. Păi cum foc? N-ai auzit ce-a zis soră-ta că Dumnezeului tău nu-i prea place treaba cu fumatul?

- Ba da, dar eu n-am treabă cu propăvăduitul eu car sacoşa cu reviste.

- Mda, fair enough, vorba ardeleanului... Vezi, tu, exact de asta am ajuns să cred că Dumnezeu nu prea are treabă cu modelul chiloţilor pe care îi purtăm.