Macroul cu ochi inghetat
Rhaoul, vi-l mai amintiţi, nu-i aşa, dacă nu click aici, aici sau aici, a adus la supermarketul lui, de 3 metri cubi pe doi metri pătraţi, macrou congelat.
E
foarte adevărat că, aici, în Italia, macroul proaspăt creşte la orice
colţ de stradă numai că nu ştiu alţii cum sunt dar mie, burta albastră
ca cerul fără nori a macroiului congelat a făcut să-mi tresalte nişte
nostalgii înlăuntrul meu şi-am zis:
- Băi, amico mio, eşti mare! Cum de te-ai gândit să aduci acest peşte frumuşel, dragă Rhaoul?
- Questo peşte per africani, a loro piace molto. Ba bene şi pentru tine?!?
-
Şi încă cum, Rhaoul, şi încă cum, mormăi în timp ce deja, mental, frec
mujdeiul cu doar un strop de ulei, dietetic, cum ar veni.
- Allora ba bene şi... la romeni, moldavi şi... rusi? întreabă încearcând iar să tragă de graniţele rudeniei între popoare.
- Nu, Rhaoul, nu, fără ruşi, ţi-am mai spus.
- Ba bene, rusi no, berişori, no...
-
Dă-mi, repede, şase macroi babani că până-i scot din gheaţă o să mi se
pară că aştept Crăciunul, vorbesc doar ca să-mi amestec surpusul de
salivă căci Rhaoul cel viteaz, era deja pe jumătate în congelator.
Când
revine în mediul încojurător cu blocul de peşte deasupra capului,
imaginea unui Sisif mic dar hotărât îmi zâmbeşte şăgalnic din colţul
ochiului dar n-apuc să cochetez cum trebuie cu ea căci....
tronc-boc-pleosc- hodoronc... asist neputincioasă la o scenă pe care
n-ai cum să ţi-o imaginezi dacă nu eşti undeva într-o sălbăticie
sălbatică undeva, unde nu există nici un alt mijloc de-a desface,
desprinde, des-ceva:
Rhaoul trânteşte, voiniceşte, blocul ingheţat de peşti, pe podea.
Simt
cum mi-au tăcut toate gândurile, toate întrebările, trecute sau
viitoare, cred că mişcarea, gestul în sine, m-a aruncat direct într-o
stare foarte Zen, dincolo de limita uimirii se găseşte doar "aha", credeţi-mă.
Unul din macroi, aterizat în coşul de gunoi, mă priveşte cu ochi îngheţat.
Ţipătul meu, mic, nu-l sperie pe Rhaoul:
- Non ti breoccubare, Rhaoul găseşte tutti, subito, mă
linişteşte din poziţia culcat pe burtă, de sub raftul cu cartofi de
unde pescuieşte un alt macrou desprins traumatic, cu câteva secunde
înainte.
Probabil că ochii mei încrucişaţi meditativ i-au
transmis câte ceva pe cale vibraţională, căci înainte să-i arunce pe
cântar îi tot şterge c-un şerveţel.
.................................................................................................
De mâncat, am mâncat mujdeiul cu foarte mult ulei, foarte puţin dietetic, cum ar veni, macroul e încă la congelator.
Aştept să se congeleze amintirea a ceea ce a fost între mine şi ei, între ei şi Rhaoul...
Hmmm! Ştie cineva un psiholog de macroi congelaţi?
E adevarat ca si eu manânc mujdeiul cu pâine, banal si taraneste, dar DUPA peste, în caz ca mai ramâne...
RăspundețiȘtergereAltfel gesturili lui Rhaoul sunt normale pentru clientii pe care-i apreciaza si vrea sa-i pastreze...
Asa ma gandeam si eu, ca-s intrata direct in programul sau de fidelizare, Dane! :))
RăspundețiȘtergereEu n-am curaj sa intru in magazine dintr-astea. Peste iau rar si atunci doar bucati fara coada si mai ales fara cap ... :-D
RăspundețiȘtergereAh, Liliana, eu trebuie sa-mi fac curaj, altfel n-as mai gasi nimic de povestit :))
ȘtergereLiliana, hahhaaha, pe principiul "pestele de la cap se impute". Da' ma gandesc ca daca au cazut deja in cosul de gunoi, au cazut cu tot cu corp. :))
RăspundețiȘtergereIna, spala-i cu spirt. Sau prepara ceva genul "macroi in palinca".
Oricum am auzit ca usturoiul e antibacterian, daca pui mult, mult, trece macar frica. :)))
Și eu tot cu gândul la microbi, Cora: usturoiul și congelarea au rezolvat totul!
ȘtergereOmega 3 la tot poporul (frate cu românul sau nu)! Dacă scoți și vinul din pivniță vine și psihologul care va confirma acest lucru.
:)Vinul se abureste pe masa, Monica!
RăspundețiȘtergereAm mai auzit de asemenea patanii. Asa ca mai bine cumpar peste proaspat, sa-l vad eu cum misca.
RăspundețiȘtergere:)Da, Valentin, acum cred ca am priceput si eu! Bine te-am gasit!
RăspundețiȘtergere