Cetatenia italiana

Astăzi am depus, in sfârşit, actele în care cerem onest şi serios cetăţenia italiană. Am fi putut să o facem cu mult timp în urmă dar cum suntem doi lasă-mă să te las la patrăt am lungit-o până în zilele noastre, cum spuneam. 

Doamna care ne-a primit cererea, ne-a spus zâmbind că probabil o să ne mai auzim cam peste trei anişori, asta dacă suntem oarecum norocoşi, cred. Avem destui cunoscuţi care după trei ani au fost chemaţi să dea dări de seamă în privinţa ultimelor surse de venit că deh! poate între timp s-au mai împuţinat, au rămas fără slujbe şi-atunci…
I-am zis că n-avem grabă că doar cetăţenia asta o luăm s-o punem la păstrare căci, aşa cum merg lucrurile pe aici, nici nu ştii când poate să folosească la o eventuală altă migrare. 

Aşteptăm deci veşti despre alte planete cu atmosferă care să ne asorteze. 
Pământul a devenit prea mic şi prea gângav pentru noi care suntem atât de buni, de deştepţi şi educaţi. Vreau o planetă nou-nouţă, unde să-mi trimit jupânul la vânătoare de roşii fără pesticide în timp ce eu adaug fotografii şi gânduleţe pe pereţii peşterii  centrale(scuzaţi pepefonia), nu m-am gândit încă cine vine cu “like”-urile dar putem să ni le dăm unu’ altuia, că-n provizorat ca-n provizorat, numai cauţi “like”-ul de dinţi, nu?

Comentarii

  1. Monica12 iunie 2013 la 09:03

    Mult succes cu actele et co! Da, like-ul nu se caută de dinți! (deși unele nu sunt de dar, sunt cerute cu insistență.)

    RăspundețiȘtergere
  2. Scaietina12 iunie 2013 la 22:29

    Multumesc, Monica!
    Exact! Sunt mai multi cersetori la coltul facebook-ului decat la coltul strazii, deh! timpuri noi, obiceiuri noi! :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Imagine
Să ai drept companion de muncă un chinez bâlbâit care vorbeşte italiană e o adevărată binecuvântare, la care se adaugă drept bonus, faptul că, atât eu cât şi el ne aflăm la acelaşi grad de acumulare a limbii de adopţie. El nu poate zice Ina la un loc aşa că, strigă „Iiii”când se opăreşte la maşina de făcut cafea şi „Naaa”când îşi scurtează buricele la aparatul de feliat. Suntem chit. Nici eu nu pot striga repede Shi Xiang-Xia pentru ca îmi stimulează glandele salivare şi încep a boscorodi româneşte. Îl binecuvântez cu o cruce creştinească ori de cîte ori pleacă să debaraseze. Shi Xiang- Xia cu un teanc de farfurii in braţe e la fel de periculos ca un kamikaze burduşit cu dinamita. Babi, bangladeshul care spală vase are înălţimea oalei în care se fierb languste iar tenul o idee mai deschis decât ceaunicile pentru mămăligă. Îl adoră pe Shi-Xiang- Xia şi mi-a povestit că arde lumânărele norocoase pentru ca acesta să trecă cu bine perioada de probă. Farfuriile mari au scăzut la jum...
citeşte mai mult...

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”

Imagine
Stimaţi participanţi, fericiţi posesori de leuştean,  deschidem oficial: taram-taram-ta-ta-taram, prima ediţie a concursului: “Leuşteanul de diasporă - Ba, al meu e mai frumos” ( să-mi spună cineva dacă scot virgula de după “Ba”, înainte să mi se înroşescă crenguţa de leuştean, de ruşine), care ediţie, prima fiind, ar putea părea niţel bâlbâită, de aceea, vă aşteptăm cu sugestii, brainstorming-uri,  vizavi de organizare, nume, regulament, premii etc. Cum leuşteanul ca şi românii sunt împrăştiaţi pe diferite continente, axe, fusuri orare, meridiane şi cum, iarna nu-i ca vara şi vara ar putea să fie, care este, concursul se va încheia odată cu recoltarea leuşteanului, deci fără dată fixă, undeva prin toamnă? Când toţi participanţii au terminat să-şi pună în diverse recipiente leuşteanul, se sună trâmbiţa, chiar aici în subsolul acestui text. Până atunci, însă, participanţii, postează pe blogurile, paginile, dumnealor(facebook, twitter, trumblr, etc), pozele concurentului le...
citeşte mai mult...