Magneziutismul sfarsitului de an
Dacă până acum apreciam kilogramele, neştiinţific, după guma de la nădragi, de când mi-am luat cântarul care-ţi calculează rapid procentajul de şoric, muşchiuleţ, şuncă şi os numa' cât treci prin faţa lui, mi-am pus o aplicaţie pă telefonul ăla dăştept care desenează grafice cu procentajele de care vorbeam, fiecare dimineaţă e destul de colţuroasă.
Graficul cu greutatea mea arată precum valurile vieţii, plin de abisuri mici şi culmi măreţe, de la o zi la alta diferenţele de două kilograme când în sus când în jos mă fac să abordez un limbaj de 'tu-i mama mă-sii, vizavi de procesele chimice, fizice, biologice sau orice alţi extratereştri care îşi băgă coada în grafic.
Apelez la varianta, cheamă un prieten, cu dilemele nu-i bine să stai singur în aceeaşi încăpere.
- Lilişor, ce mă fac, îmi sare acul de la cântar mai ceva ca lebăda principală în Lacul lebedelor, după dumnealuiul, o zi îs normală, trei obeză şi în celelalte două mă tot întreabă dacă am nevoie de susţinere psihologică, tu ce zici, am?
- A, nu te îngrijora, e vorba de circuitul deficitar al apei în organism sau mai pe româneşte, ritenzione idrica, cara mia, doctor Oz a spus că un pic de magneziu rezolvă imediat problema.
Şi a avut perfectă dreptate.
De când Lilişor a adus magneziul în viaţa mea nu prea fac mulţi paşi departe de uşa băii, mări şi oceane adânc înmagazinate în mine, reintră în circuitul natural, graficul seamănă cu un peşte care se zbate, din ce în ce mai rar, pe uscat.
Bineînţeles că pe tehnologicul ăsta de cântar, căruia nu i-am găsit încă un nume, îl folosesc doar în afara sărbătorilor legale: Crăciuni, Paşti, cumătrii sau ani noi când ar fi absolut inutil să-i consum atât bateria cât şi inteligenţa cu surplusurile de tobe, sarmale, cârnaţi sau piftii tremurătoare de care acum s-aşa de plină încât jur că de revelion o să gătesc patru feluri de ceai şi două tăvi de biscuiţi digestivi sub formă de zurgălăi.
De jurat, jur dar nu oficial pentru că în trei zile ar putea să mi se facă foame, chiar în aceste momente când încerc să-mi aduc aminte cum se înşiră cuvintele într-o frază, mă încearcă un sentiment nu foarte dietetic, un fel de apropou de vizavi faţă de orfelinele învelite în varză rămase în partea de sud est a Gogogigelului.
Că eu, de fapt, voiam să vă urez un an cum nu fu nici unul până acum, e o altă poveste.
Apelez la varianta, cheamă un prieten, cu dilemele nu-i bine să stai singur în aceeaşi încăpere.
- Lilişor, ce mă fac, îmi sare acul de la cântar mai ceva ca lebăda principală în Lacul lebedelor, după dumnealuiul, o zi îs normală, trei obeză şi în celelalte două mă tot întreabă dacă am nevoie de susţinere psihologică, tu ce zici, am?
- A, nu te îngrijora, e vorba de circuitul deficitar al apei în organism sau mai pe româneşte, ritenzione idrica, cara mia, doctor Oz a spus că un pic de magneziu rezolvă imediat problema.
Şi a avut perfectă dreptate.
De când Lilişor a adus magneziul în viaţa mea nu prea fac mulţi paşi departe de uşa băii, mări şi oceane adânc înmagazinate în mine, reintră în circuitul natural, graficul seamănă cu un peşte care se zbate, din ce în ce mai rar, pe uscat.
Bineînţeles că pe tehnologicul ăsta de cântar, căruia nu i-am găsit încă un nume, îl folosesc doar în afara sărbătorilor legale: Crăciuni, Paşti, cumătrii sau ani noi când ar fi absolut inutil să-i consum atât bateria cât şi inteligenţa cu surplusurile de tobe, sarmale, cârnaţi sau piftii tremurătoare de care acum s-aşa de plină încât jur că de revelion o să gătesc patru feluri de ceai şi două tăvi de biscuiţi digestivi sub formă de zurgălăi.
De jurat, jur dar nu oficial pentru că în trei zile ar putea să mi se facă foame, chiar în aceste momente când încerc să-mi aduc aminte cum se înşiră cuvintele într-o frază, mă încearcă un sentiment nu foarte dietetic, un fel de apropou de vizavi faţă de orfelinele învelite în varză rămase în partea de sud est a Gogogigelului.
Că eu, de fapt, voiam să vă urez un an cum nu fu nici unul până acum, e o altă poveste.
Unul nou nouţ
fără necazuri,
fără tristeţi,
fără lacrimi,
fără certuri,
fără griji...
Plin debucurie
sănătate
zâmbete
îmbrăţişări
împliniri
linişte
lumină
La mulţi ani!
pai tu nu stiai ca nu-i bine sa te cantaresti zilnic? o data pe saptamana, dimineata, ca altfel o iei razna :)
RăspundețiȘtergeredupa ce am umplut frigiderul cu mancare de toate felurile pentru craciun si apocalipsa (ca anul asta au fost 2 in 1), am zis ca de anul nou facem o salata:))
Ba stiu Blo numa' ca m-am lasat ispitita, parca poti sti ce minune se intampla peste noapte?:)
ȘtergereSalata sa fie dar fara maioneza?:))
La multi ani, Ina! Da-i o pauza graficului zilele astea :)
RăspundețiȘtergereMultumesc! Multi si buni si tie, bag graficul in vacanta asta-i clar:)!
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereUite-ma-s! Nu-i chip sa ma indepartez, ca tu deja "combini" ceva:).
RăspundețiȘtergereCu domn' magneziu, tu mi-ai facut cunostinta si chiar mi-a placut de el. E ca de mult nu l-am mai pus pe lista de cumparaturi.
In schimb am pus cantarul in frigider. Cand mi-e foame deschid frigiderul, vad cantarul si... atunci mai beau un pic de apa, vin, bere sau sirop.
Maine seara cand vin cu uratul ciocnim o "bustina" de Mg in cinstea noastra :)!!
La multi ani, prietena draga!!!
Pai din plictiseala, Lilisor:). Hah, deci zici sa bag frigiderul la rece, pardon, cantarul:)), Ciocnim ce vrei tu, cum nu, colacii lipsesc ca in rest... multumim lui Dumnezeu, avem si salata:))
ȘtergereLa multi, ani, veverita!
Dupa cum vezi am reusit! Stii doar ca relatia mea cu blogheria nu e asa de intima:)!!!
RăspundețiȘtergeredaaaaaaa, am vazut, bravissssssssima
ȘtergereSi noi am pătit la fel. La Crăciun au lipsit două familii, care au renuntat in ultima clipă. Asa că de 5 zile mâncăm sarmale, fripturi, răcituri, salată boeuf, cârnati, tobă, lebăr, cozonaci... De dulciuri nu mai vorbesc. Mi-am propus să mă urc pe cântar abia pe 3 ianuarie si, in functie de kilogramele in plus, să merg la sală de două sau de trei ori pe sătămână. Lucru pe care îl amân de un an.
RăspundețiȘtergereSingurul noroc e că băutura nu se strică.
Ideea cu revelionul am avut-o si noi: două feluri de salată si niscaiva peste. Dar noi chiar o aplicăm! Din păcate, copiii au solicitat niste plăcintă. Dacă si din aia face prea multă, n-am rezolvat nimic. Eu sunt zgârcit, nu-mi place să arunc mâncare. Cred că e o deviere comportamentală din vremurile de tristă amintire.
Evident, la miezul noptii voi bea un pahar in sănătatea ta, de sampanie. Of, iar am uitat ghilimelele. :)
Dupa ce te sui pe cantar sa nu iasa ca trebuie sa te duci zi si noapte 7 zile din 7, asta-i cosmarul meu:)
ȘtergereCui ii place sa arunce? Uite-asa ma sacrific si eu!:)
De-o sampanie si-un dop sa fie, om frumos! La multi ani!
Am vorbit cu tanti doctorita de familie si mi-a spus ca ar fi cazul sa-mi fac de cap, ca prea nu am probleme cu nimic prin corp. Asa ca o sa fac o cura de mediteraneenisme, mama-mama :)))) Lasati graficele si aplicatiile, macar de zilele astea fratilor si hai sa ne bucuram de viata, `mama ei!!! Sa fiti sanatosi si fericiti si La Multi Ani! Te pup, Ina.
RăspundețiȘtergereAi perfecta dreptate, lasam deoparte toooot, bem si ne inveselim dupa aia care scapa-scapa:).
ȘtergereLa multi ani zambareti tie si celor dragi!
Te pup si eu dar sa stii ca la o adica nu recunosc nimic:))