Eliberare

Există fel de fel de eliberări care merită sărbătorite dar cred că cea mai importantă e eliberarea de misionarism, de dorinţa de a face bine cu orice preţ, de a fi dulceag de bun, de cuminte, de la locul lui, de martir în vârf de băţ şi eu tocmai sărbătoresc acest tip de elibeare.
Pe 8 decembrie 2012 eu, subsemnata, pârâta, vinovata mă declar liberă de orice grijă a lui Dabija, de orice prezumţie de bunătate, înţelegând în sfîrşit profunzimea celebrului, " Facerea de bine e ... ceva de mamă care eu nu pot să zic cămama mă citeşte  pe feisbuc unde îmi fac publicitate cu aceste rânduri de mare şi profund impact ideologic sub influenţa acestui pahar de apă pe care-l ciocnesc în sănătatea mea şi a celor care dimpreună cu mine s-au eliberat.
Ştiu că nu prea se înţelege nimic din ce zic dar cum blogul meu s-a născut din nevoia de repere, deci un fel de eu vorbesc eu înţeleg, pe voi cei care mai treceţi din când în când pe aici vă îmbrăţişez cu drag, important e să-mi aduc aminte de senzaţia asta extraordinară, de fericirea imensă de a mă simţi din nou liberă şi cu privacy-ul reperat...
Ce să mai, sunt plină precum o Lună cu simţ de răspundere ceea ce  vă doresc şi dumneavoastră, îndemnându-vă să fiţi recunoscători pentru fiecare dungă de linişte pe care o aveţi când o aveţi, se înţelege şi să mai treceţi pe aici că uite, am înviat la timp să prind  sfârşitul lumii.
Apropo, aţi cumpărat conserve? Aţi pus deoparte ceva curent electric, aţi săpat vreun adăpost atomic sub cuşca câinelui?