Alt cutremur, aceeasi Marie
A tremurat pământul la ora 4 dimineata pe 20 mai, magnitutdine 5,9, durata 30 secunde.După cutremurul din 2004 când mi-am salvat şosetele (povestea e aici apasa ), cum credeţi că mi l-am petrecut pe cel de acum două zile?
Căutând papuci de casă pentru toate personajele bipede ale casei.
În timp ce aşezam perechile de ciupici la marginea patului, un dubiu m-a cotropit de la o ureche spre cealaltă, nu cumva a venit timpul să caut un psiholog care să-mi explice care-i şmecheria? Unde îmi pleacă creierul? Ce legături ciudate se produc în acele fracţiuni de secundă în care ar trebui să fii eficient?
Despre instinctul lui Von Pluş care ar fi trebuit să urle, să behăie, să facă ceva nu, e inutil să mai aduc vorba pentru că de la o vreme doarme cu sforăituri de-am început să suspectez c-o fi descoperit punga soacră-mii cu somnifere.
Deci, la capitolul instincte stăm foarte prost...
Voi cum staţi?
Aaaaa, pai sa vezi ce patesc eu:
RăspundețiȘtergereNu ne-a placut filmul de la televizor, asa ca ne-am retras fiecare care pe unde: mama si tata in dormitor, strabunica in celalalt dormitor iar eu cu fratele meu in sufragerie, pe recamier. Si incepe dansul: intai o zguduire de vibreaza toate portelanurile din vitrina de langa noi, fereastra de deasupra noastra se deschide, televizorul stins o ia razna pe mobila lui, batrana incepe sa tipe, mama si tata dau buzna la noi si lustra incepe sa-si zdrangane becurile si frumoasele cupe de sticla orientate cu gura in sus.Liniste. Mama catre tata:” Du-te si vezi ce face mamaia, ca doar ea a zis ca o sa fie cutremur”. Mai spusesera si papagalii nostri, Coco si Cocuta cu multe ore in urma. Se ranisera teribil la aripi si isi mancasera oul pe care il facusera si pe care eu si frate-miu il asteptam de vreo 3 ani. Nu te puteai intelege cu ei. Ba, nea Staicovici, cu care ma intalnisem mai pe dupa-amiaza in fata blocului si care avea transformat apartamentul de la etajul 6 intr-un imens acvariu, cu vreo 10.000 de pesti exotici, imi spusese ”Gabita, nu-i a buna, vacile mele au fost foarte agitate azi”. Asa le spunea el la pesti: vaci, ca mancau putin si se cacau mult. Tata nu ajunge la mamaia, ca incepe leganatul. Ala a fost decisiv. Noroc ca blocul nostru era legat de un altul de aceeasi factura si au reusit impreuna sa treaca hopul. Lustra de deasupra, cu cupele ei, a desenat pe tavan un cerc perfect, geamurile ferestrei de deasupra recamierului s-au transformat in cutite-noroc ca noi nu mai eram acolo- peste a batrana a cazut un ditamai sifonierul dar a fost salvata de usi, care au facut un fel de cort deasupra ei, televizorul era tinut de tata, care era tinut de mama, care era tinuta de noi, ca eram cam foarte gravida. Cu sor-mea, care acum e mare si tocmai mi-a livrat un nepot :). A, am uitat sa spun: filmul se numea ”Dulce si amar”, era o porcarie si era bulgarasc. Si ziua era 4 Martie 1977. Ora 21: 22. Etajul 9 :)
Dongabone, nu se pune!:))
ȘtergereAsta e de pe vremea copilariei noastre, intrebam cum reactionezi ca adult... faina povestirea, uitasem numele filmului, da-da, "Dulce si amar"
Pe alt canal era parca Montserrat Caballé. Ce zic eu canal? La români... Iar instinctele s-au tocit de tot. Mai bine sa nu aflam cât.
ȘtergereA, iar în '77 eram foarte adult si mai eram în cada când am vazut ca apa face valuri. M-am îmbracat si am iesit, ca doar nu era sa ies "descult".
ȘtergereDupa vreo juma' de ora, a ajuns în fata blocului un vecin fugit din spital sa-si vada familia. Era în pijama si cu pomul cu sticlute de perfuzie în brate...
Cine-a avut instinct mai bun? Poate amândoi...
Sunt curioasa daca te-ai si uscat:))... iar despre vecinul fugit cu pomul din spital, asta da, instinct de familist:))
ȘtergereIn '77 nu eram copil, deci se pune. Eram singur acasa cu Monica, fata cea mare (pe vremea aceea, singurul copil). Tocmai ii facusem baie, ea dormea in dormitor, eu eram in sufragerie, priveam la televizor. Cum am simtit primul tremur am tasnit, am smuls fetita din pat si am coborat scarile afara din bloc. Noroc ca stateam la etajul 1. Eram in pijama, Monica in scutece, Leni mi-a si reprosat mai tarziu ca n-am invelit-o in paturica, dar cine se mai gandea la asta. Desi martie, n-am racit niciunul. Afara, puzderie de vecini, unii erau imbracati si mai sumar, iesisera din baie.
RăspundețiȘtergereDupa jumatate de ora, cand ne-am convins ca s-a terminat, am urcat in casa, am pus-o pe Monica (dormise tot timpul) inapoi in patut si am urcat la un coleg de serviciu, la etajul 9, sa vad cum s-a simtit cutremurul acolo. Se simtise zdravan, amandoi au sprijinit mobilele si televizorul pe toata durata. Colegul meu a scos o vodca aburinda de la congelator, de care imi amintesc si acum, a fost cea mai buna vodca din viata mea.
Cand m-am intors in apartament, am gasit-o pe Leni plangand. Venise acasa intre timp de la serviciu (lucram in ture inverse) si gasise usa deschisa la apartament si copilul singur in casa. Mi-a cam iesit vodca pe nas, dar a meritat.
Aoleuuu, cand sa te laud ca ai reactionat perfect chiar daca paturica aia ca si cateva sosetele:))) pot face diferenta, am ramas cu gura cascata cand am inteles ca ai plecat la vecin fara Monica... nici nu cred ca ti-a dat doamna Leni cate ai fi meritat, eu si.acu dupa treizeci de anisori ti-as mai scoate ochii.
ȘtergereTi-am mai spus cat esti de norocos?::))
Parfum de primavara... :)) La Bucuresti se asteapta un cutremur de 7 grade in viitorul apropiat.
RăspundețiȘtergereSa speram ca se inseala si viitorul e fooooarte indepartat, Cristi!
ȘtergereAha, e vorba de reactia ca adult? Simplu: intepenesc ;)
RăspundețiȘtergere:))) Aha, inseamna ca-s mai smechera eu care macar caut sosete:))
Ștergere