Mdeh...

Uitasem până şi cum arată blogul meu, îmi aduceam aminte că am o temă cu clopoţei şi pluguşoare, m-am speriat când am dat peste muuu- muuu- muţa din header pe care tocmai pentru că îmi este foarte dragă nu-mi vine s-o bănuiesc că s-o fi pus singurică acolo dar parcă poţi să mai ştii? În zilele noastre animalele când nu-s ocupate să-şi măsoare traficul de pe you tube, îşi bârfesc stăpânii cu manichiurista, mănâncă ficat de porc light şi merg la sală să-şi croiască din  bicepşi tricepşi şi viţăversa.
Câteodată îmi vine să zic că fiecare din noi are câte două cochilii. Una în care să se ascundă de restul lumii şi una în care să se ascunda de el însuşi. Cel mai naşpa e să te ascunzi dintr-una în alta căci se produce un fel de spirală învârtită împletită din care oricât ai trage de tine să ieşi nu faci decât să te înfunzi şi mai tare.
Pe mine cred că m-a blestemat sfântul de care am vorbit de rău, anterior şi mai jos(sic!) c-aşa de bine m-am înşurubat în cochiliile din dotare încât la orizontul nemărginit al mărginirii mele nu se vedea nicio umbră de speranţă.
Noroc de gerul ăsta, curioasă cum sunt, am încercat să-mi bag picioarele şiii... huştuluc! bâldâbâc! iacă-tă-mă-s! I'm back, vorba românului!