La ibricul reciclat

Că tot începusem să-mi mărturisesc diversele înclinări paranoice, o să povestesc şi despre ultima care-mi zbârnâie de la o vreme prin creier.

 Elementul declanşator a fost o reclamă colorată care arăta poporului muncitor ce ibrice frumoase face patria din aluminiul pe care-l pun eu, tu şi alţii ca noi, frumusel, la gunoi, în sectorul de reciclat aluminiul.

Păi bine, soro- patrie, da' nu e că tu-mi dai gratis ibricul ăla la care eu am contribuit conştiincioasă, ba chiar, îi pui eticheta de reciclat şi mi-l vinzi mai scump iar eu îl cumpăr pentru că asta înseamnă, pe lângă faptul că am nevoie de ibric, că te susţin pe tine, patrie, să mi-l mai vinzi o dată după ce l-am mai pus o dată la gunoi, toate astea pentru că eu am văzut o multime de filmuleţe la televizor care mi-au spus că sunt vinovată că am topit gheţarii ori făcând pipi la rădăcina lor, ori eliminând gazele din stomac(încă nu m-am prins care-i mai nocivă), că am tăiat copacii să mă şterg la fund cu hârtie când aş fi putut, foarte bine folosi degetul, că am mâncat ca o năroadă tot ce are 4 labe şi face bee sau groh în loc să mănânc soia transgenică, modificată cu virusul mozaicului de conopidă(de ce, Doamne, iarta-ma, tocmai un virus şi de ce tocmai de conopidă?) care a omorât jumătate din şoarecii pe care a fost testată, ăi nenorocoşi, cealaltă jumătate, ăi norocoşi făcând cancere, pe ici, pe colo, nimic interesant, mă rog, asta e altă calimeră, să revenim deci la ibricele noastre.

Până şi pe vremea lui Ceauşescu erai plătit dacă făceai efortul de a recupera borcanele şi sticlele, acum, nu, acu' sunt vinovată că fac gunoi şi am acoperit planeta aşa că plătesc (şi incă scump,  cca. 80 de euro pe lună) să-mi ia cineva gunoiul, apoi conştiincioasă îmi pierd o mulţime de timp să-l împart în sacoşele de pe balcon: hârtie, sticle, plastic, resturi, baterii, apoi mituiesc başbuzicii să-l pună corect în ghenele colorate şi când în sfîrşit dau să respir mulţumită că mi-am făcut datoria de cetăţean responsabil şi implicat când în scufundarea planetei când în salvarea ei, îi văd pe ăştia la televizor cum se laudă că au făcut ibrice de 70 de euro cu aluminiul meu, pe care, dacă nu am încurcat socotelile l-am plătit deja de două ori.

De aia mă întreb: să mă duc la un control înainte să-mi fac un adăpost atomic sub pat sau e într-adevăr ceva putred şi-n reciclarea asta diferenţiată? Boh!