Bill Gates, geotagul si chilotii mei cu bulinute

Pozele mele sunt împrăştiate în toate punctele cardinale din cele patru calculatoare din casa, in dubluri, în tripluri(se zice?), mă rog,  în foarte multe exemplare, oricum.
În cartela cu "fotografii ziua lui Alex" sunt aceleaşi fotografii cu cele din cartela "fotografii- ziua mea" pe care Alex le-a copiat în partea sa de computer şi care seamănă extraordinar de mult cu cele din cartela "Aniversare Alex" pe care a pus-o jupanul pe desktop şi aş putea să jur că sunt identice cu cele din cartela pe care a creat-o Rares: "Compleanno di mio fratello".
M-am apucat de multe ori sa le triez, sa le etichetez dar clachez, de obicei pe la a zecea cartelă.

Că tot stau vreo două zile pe mal cu roţile-n sus, zic, hai să folosesc programul din dotarea lui Nicuşor, netbookul meu foarte mic, dotat cu-n windows 7 care, până se aprinde( deşi e mai gol decât frigiderul în vremuri comuniste), am timp să-mi fac unghiile, mustaţa şi o tocăniţă de ardei cu smântână, pfui, iar mă pomeneşte smântâna, cu iaurt grecesc, per la precisione, că tot vorbeam de implementarea rotalienei în familie, îmi închide şi mie fraza, cineva, vă rog frumos, că nu mai am aer în pulmoni?!??
Inspir, expir, deschid programul din dotarea şepticului şi rămân plăcut impresionată de felul în care ştie deşteptul să eticheteze, să facă, să aranjeze.
Pun mouse-ul pe coada lui Von Pluş şi programul pricepe imediat că ăla-i mâncătorul de şosete şi-l bagă la index.
Deci, toate bune şi frumoase, cu etichetele jupânului e mai greu, că-i încurcă capul cu burta şi-l tratează în varianta economică, doi în unul, dar  reuşesc să trec de-a zecea cartelă şi ăsta-i semn bun.
Pun etichete într-o veselie, încep să înţeleg că cele mai multe fotografii le are Pluşatul, când bag de seamă un buton care pulsează-n fel şi chip şi pe care scrie geotag.
Apăs şi botonul mă întreabă dacă vreau să-mi ghicească-n bobi unde a fost făcută poza şi eu zic: hai, mă, da' că te dai rotund, de unde sa ştii tu unde am făcut-o eu poza?
Şi el zice, nu mă dau rotund că-s pătrat, da' eu ştiu tot, Big Brother veghează fără hodină.
Zic: ha! numa' gura de tine, buton cu fumuri, ia zi repede de unde e fotografia asta pe care eu am făcut-o la mine în buzunar, că mi se mai întâmplă sa uit sa blochez tastele si tac! cate-o poza-n buzunar.
Şi butonul spune repede că e făcută în vaporaş între Rialto şi San Marco, anul, ziua şi temperatura de afară.
Waw! Adică satelitii ăştia se holbează la tine atunci când te scobeşti în nas sau cine?
Nu mă las şi continui disputa cu butonul, Luş se uită la mine îngrijorat.
E uşor să- dai cu geotagul în buricul Veneţiei, ia să vedem, ce părere ai mata despre pozele făcute acasă. Scot la înaintare fotografiile de acum doi ani şi botonul zice repede Borş, Cluj, Gheorghieni, Bicaz.
Încep să mârîi Von Pluşul îşi ia jucăriile şi se ascunde sub pat, preventiv.
Plusez şi bag o fotografie făcută pe dealurile îngheţate ale Prăjeştiului la  oră mică de noapte.
Na, măi, să te saturi că pe asta n-o localizează nici primarul Vasluiului, Bill Gates n-ai nicio şansă, declam cu degetul mijlociu în aer.
Butonul pulsează preţ de câteva secunde, după care, calm, afişează: Prăjeşti, Vaslui, România.

Adică?!?

William Henry Gates III e adevărat că tu mi-ai văzut chiloţeii cu bulinuţe?!?
Care e mecanismul?
Fac poza, o pun pe computer, satelitul coboară blând pe-o rază zice: a, chiloţi cu bulinuţă, trebuie să-i povestesc lui Bill despre asta şi dumnealuiul vine  cu geotagul?

Am dezinstalat programul, Windows-ul şi obiectivul de la cameră.
O să mă fac ubunt-oloagă, kubunt- oloagă, xubunt-oloagă şi-o să-mi cumpăr o pereche de gogoşari de pe e-bay, poate aşa o să-mi capăt privăsi-ul înapoi deşi nu-s prea convinsă.