26 septembrie

Nu ştiu dacă e de bine sau  de rău  dar încetişor, aproape pe furiş se produce desprinderea de românească, româneşte, România, românesc, indiferent  că e vorba de mâncare, emisiuni, ştiri, bucurii, dureri, succese, insuccese.
Nu e o înlocuire, e o des- facere.
   E ca atunci când călătoresc cu avionul. Închid ochii şi îmi imaginez că aripile mele sunt tot una cu cele ale avionului, încep să alerg repede, din ce în ce mai repede şi mai repede, decolul şi apoi… zborul ca o eliberare.
În cercuri mari, pe deasupra a tot şi toate.
Jupânul nu se lasă, se zbate încă, nu dă drumul.
Noaptea târziu, când ajunge acasă, cu laptopul proptit pe burtă nu adoarme până nu verifică daca ploua, ninge sau bate vântul în centrul Bârladului. Cine-si vinde adidasii, aragazul sau porcul. Ultima modă în materie de colindat: "Sa traiasca dom' primar / Ca ne-a pus geam termopan/Iara domnul deputat / Lupta chiar si c-un pirat.",
Cred că îi este teamă.
***
Pe aici, criza rânjeşte în diverse moduri. Numărul funcţionarilor a fost redus la jumătate. Cozile la diferite ghişee devin greu de suportat.

***
Nişte ardeiuţi umpluţi cu ciupercuţe şi cărniţă fără smântânică,(aşa  vorbesc între ei specialiştii pe blogurile culinare) provoacă grave dezamăgiri masculilor în creştere cât şi celor în descreştere, aşa că iau oraşul-n piept şi mă înfing la magazinul românesc din centru, magazin pe care  altfel îl evit de un an şi mai bine pe motiv de cumpărat tobă cleioasă şi mititei verzi în interior.
Trag aer în piept şi intru zâmbitoare. Patroana nu-mi zâmbeşte deşi ne cunoaştem oarecum, îmi face  semn că are ceva în gură. Ah! Ok, mă speriasem, ea plimbă în continuare ceva-ul în gură pentru câteva secunde, după care se apleacă peste chiuveta (care e oarecum între noi) scuipând cu graţie ceva-ul. Se şterge cu dosul mânecii şi zâmbăreaţă ca o lună plină îmi dă de înţeles că se bucură să mă vadă.
Dar eu mă întreb o fi legal să te speli pe dinţi în magazinul tău?
Şi da, ardeii au fost buni şi fără smântână.