Pac! Pac! Pac!

Nu ştiu dacă aţi observat, sunt din nou la modă buzunarele.
Cu fermoar, fără fermoar, cu capsă, cu clapă, pe orizontală, pe verticală, pe diagonală.  La pufoaica de iarnă am, nici mai mult nici mai puţin decât, opt buzunare.  Două la gât, două  pe piept, două la brâu şi două deasupra genunchilor.
Puneţi în capetele ecuaţiei faptul că am doar două mâini şi-o să înţelegeţi că nu e simplu să-mi găsesc telefonul. Deşi aş putea să jur că l-am pus în buzunarul de la piept- stânga, îl găsesc în cel de deasupra genunchilor- dreapta şi asta numai după ce le inspectez pe  celelalte şapte. 

 Noroc că nu mai fumez, căci între a-mi găsi brichetă şi a-mi găsi pachetul de ţigări ar fi trebuit să-mi mestec gulerul de la pufoaică.
E adevărat, există şi pac-menii. Cei care reuşesc să-şi exploreze buzunarele pipăindu-se pe deasupra. Ştii gestul. Pac, pac, pac! şi gata! ştiu exact unde au cheile, capul sau biletul de autobuz.

Astăzi dimineaţă, eu şi controlorul.
 Am abonament?
Sigur că am abonament, ma stiamo scherzando? La cât mi-s de bătută în cap chiar dacă aş conduce autobuzul şi tot mi-aş cumpăra bilet.  Cică să i-l arăt.
Aplic pac- pac-ul, aşa, mai mult pentru efect după care încep să mă plimb prin buzunare.
Stânga sus, dreapta jos. Nu-i... trei staţii trec în fugă. Observ în treacăt cum toţi călătorii se lasă implicaţi în afacerea Abonamentul lepădându-şi bucuroşi căştile de prin orificii.
 Cu pufoaica nu obţin rezultate, trec la buzunarele genţii, opt la număr şi acestea, grupul călătorilor curioşi deschide rapid o casă de pariuri.
 Poate e în portofel, mă ajută un domn aşezat în capătul celălalt de autobuz. Mă apucă sughiţul instantaneu portofelul e şi el un acordeon de buzunare şi da, ai ghicit, se află într-unul din  buzunarele  genţii.
Controlorul îşi roade unghiile încruntat, când ajunge la ultima, scoate din palton borderoul cu amenzi şi-mi taie amenda căscaţilor- multa per dimenticanza- şapte euro jumate.
Aveţi cinci zile să-l căutaţi, stimată doamnă, mie mi s-a terminat programul, mă scuzaţi.
Ma che, dumneavoastră să mă scuzaţi, îi răspund politicos sprijinându-mi cu degetul, buza care-mi tremură nervos.
Pentru ce, continuă el zâmbitor, chiar mi-a făcut plăcere.
Mie îmi spuneţi? Plăcerea a fost de partea mea.
........................................................


Jupânul a găsit buzunarul cu abonamentul, imediat. Pac, pac, pac!
 După care, mi-a cusut hotărât şapte din cele opt buzunare de la pufoaică, şapte din cele opt buzunare de la geantă schimbându-mi portofelul c-o punguţă transparentă.

Nici nu vă închipuiţi ce rapid  îmi găsesc  telefonul, acum.
Ete! Pac, pac, pac!
Oare unde-o fi?!?

Să-l  fi uitat acasă? Vă rog frumos, îmi dă cineva un beep?