Shi- Xiang- Xia
Să ai drept companion de muncă un chinez bâlbâit care vorbeşte italiană e o adevărată binecuvântare, la care se adaugă drept bonus, faptul că, atât eu cât şi el ne aflăm la acelaşi grad de acumulare a limbii de adopţie. El nu poate zice Ina la un loc aşa că, strigă „Iiii”când se opăreşte la maşina de făcut cafea şi „Naaa”când îşi scurtează buricele la aparatul de feliat. Suntem chit. Nici eu nu pot striga repede Shi Xiang-Xia pentru ca îmi stimulează glandele salivare şi încep a boscorodi româneşte. Îl binecuvântez cu o cruce creştinească ori de cîte ori pleacă să debaraseze. Shi Xiang- Xia cu un teanc de farfurii in braţe e la fel de periculos ca un kamikaze burduşit cu dinamita. Babi, bangladeshul care spală vase are înălţimea oalei în care se fierb languste iar tenul o idee mai deschis decât ceaunicile pentru mămăligă. Îl adoră pe Shi-Xiang- Xia şi mi-a povestit că arde lumânărele norocoase pentru ca acesta să trecă cu bine perioada de probă. Farfuriile mari au scăzut la jum...
unde apare anuntul asta??
RăspundețiȘtergereapropo de "firma serioasa", noroc ca e oceanul intre noi, caci eu as fi venit ca din pusca in vizita. Treaba e ca, dupa ce m-am indragostit de Italia cu prilejul unei vizite accidentale, acum am dificultati sa ma manifest normal acolo, atat de mult imi place. Am fost numai la Milano, la Dom si un pic in centru.
Si eu as primi cu mare drag pe cine ar vrea sa vina aici, dar nu vine aproape nimeni, caci este foarte departe.
Pe aici, prin buricul unui orăşel din coasta Veneţiei, pe geamul unui magazin chinezesc:).
RăspundețiȘtergereNu acum dar de venit vei veni, nu-i aşa? Şi cine a zis că trebuie să te manifeşti normal? Abia atunci s-ar uita lumea după tine, pe stradă.
Hmmm... ai grijă, s-ar putea să mă ambiţionez, vorba lui Dan, şi să te trezeşti că vin cu pluguşorul, nu anul ăsta da' aşa... într-un an oarecare:)
vino repede, caci nu stiu cat mai rezist dorului de Europa!!
RăspundețiȘtergereVin-vin, dureaza un picut numa' pana pun Europa-n traiste:))!
RăspundețiȘtergereImi pare rau, stiu cum doare dorul.
vino fara traiste, ca aici ne sufocam sub munti de toate cele. Numai cu monumentele si arhitectura stam, intr-adevar, rau, si tocmai de acelea mi-am gasit, in ultima vreme, sa ma indragostesc.
RăspundețiȘtergereIn rest sunt mall-uri, suburbii si autostrazi cat vezi cu ochii. La un moment dat iti si vine sa ii inchizi, de plictiseala. Apoi iti dai seama ca un Sibiu sau Brasov (dar nu numai) erau un lux pe langa peisajul de aici. Ca sa nu mai vorbim de o Italie, Franta, etc