Toamna se numără veneţienii(III)

IV-

- Tii, Vetuţă, pe aici ţi-i drumul dacă nu vrei să te scrânteşti la minte.

Ei, n-avea dreptate, tătuca? Basta şi- avanţa un ciomag la un car de oale! Ce caut eu să mă uit la  indiciuplinaţii ăştia în loc să-mi văd de ale mele ?  Dă-te, mă, la o parte cu cartonul ăsta... vezi, poate te pune năcazul să te lipeşti de vetrinele farmaciei că te găsesc mai repede decât gipiesul lu' Costache, zbieră Veta, în retragere.
- Veto, strigă deznădăjduit Bepi văzând firele acţiunii bălăngănindu-se periculos prin piaţă.
- Nicio Veto, nea Bepi! Arangiati cum ţi-a trece prin tărtăcuţă! Pe mine nu mă mai frega un cazzo, iaca! Acu' s-a uscat, mergi de vorbeşte cu doctorul, nu la el veniseşi? Că doar sunteţi de-acelaşi neam şi s-a pricepe el, de ce vă învârtiţi aşa prin piaţă, ca muştele pe slănina sărată, încheie tratativele Vetuţa, dintr-o simplă mişcare a mopului.

Bepi molfăie un protest firav între proteze, protezele clămpăne adoptând poziţia „Dreeepţi” imediat după: „ un-doi”. Cu speranţa, uşor mai tânără decât edentaţia, Bepi se aruncă într-un cântec menit să o înduplece pe Veta să rămână.






Pe acest fundal sonor, Vetuţa părăseşte piaţa, ca un general după o binemeritată victoriepe mine Vetuţa asta a început să mă enerveze)