Eu sunt Poetul
E primăvară. Muştele şi ţânţarii se întorc la viaţă. Cerul e albastru. Soarele e galben. Mieii zburdă. Sau mehăie. Zburdă şi mehăie.Aş mehăi şi eu din preaplinul inimii mele dar nu pot. Nu mă lasă constituţia. Pentru un miel de doi metri douăşdoi ca mine, imaşul pare o batistuţă de cucoană simandicoasă.
Ş-apoi, eu am configuraţie de poet.
Poetul e prin definiţie trist. Nu zburdă. Poetul suferă.
Toate durerile lumii îi stau ca un ghem uriaş în stomac. Lumea e doar un pretext uşor turtit la poli. Poetul e o rană uriaşă pe obrazul ei.
Poetul face ulcer. Cu nişă sau fără, nu contează. Neapărat cronic.
Gastrita mea pe fond nervos promite mult. E foarte aproape de pilor. Nu trebuie decât să confirm.
E primăvară! Poetul are nevoie de primăvară. Doar primăvara îl face să se simtă mizerabil, mic, cocârjat, bicisnic... un vierme care se hrăneşte ascultând freamătul proaspăt al naturii.
Cu fruntea ating norii şi luna mi se sprijină pe umăr. Toate femeile simt aceeaşi nevoie, în preajma mea. Ochii mei au culoare poetică nedefinită. Se fac albaştri, în vecinătatea brunetelor şi verzi când mă apropii de blonde. Roşcatele jură că aş avea ochii galbeni. Sunt alergic la pistrui, poate de asta.
Specializarea mea e poezia de dragoste. Fără metafore. Metafora e o plagă care se cere eradicată. Fără fluturaşi. Fără margarete. Înjur poetic. Bărbăteşte. Îmi bag penisurile peste tot, mă doare-n cot, flegmatic. Misterios. Freza cu gel şi pantofii neapărat pe dos.
Fără rimă, subliminal. Senzorial. Spasmodic. Sacramental. Sacrosant. Mă rog, ăsta e un os. Îmi place la nebunie litera «S». O pronunţ uşor graseiat. Sssîîî... Vedeţi? Sssarcastic, ssshaustiv... ssshaustiv...
Aşa am cucerit-o pe Fifi. I-am spus:"Eşti a noua minune a lumii, Fifi! Te vreau ssshaustiv sau imediat!". S-a emoţionat până la spasmofilie. Am făcut întâi sex vizual, apoi conjunctivită.
Cu Iulia a fost un coup de foudre, fără discuţie. O ladă de Martini cu trei măsline şi după o oră eram în pat. Ea la casa ei, eu la casa mea.
N-am făcut niciodată dragoste sub duş. E drept că nici deasupra.
Cu Niky aş fi încercat. Era o femeie deosebită. Fragilă. Transparentă. Ne-am privit şi-a fost de ajuns. Între noi era feeling. Feeling era rottwailerul ei. Avea apucături de critic literar.
N-am fost trist. Când mă atinge o tristeţe nepoetică, mă uit în chiloţi şi imediat îmi vine să râd. Acolo jos, cineva e mai trist decât mine.
Eu sunt, Poetul. O bucată de pâine cu magiun şi degetul pe «Start». Poezia tastează în mine.
Subliminal. Senzorial. Spasmodic. Sacramental. Ssshaustiv...
Powered by ScribeFire.
Comentariul original, dar nu cred că avea rost să-l pun pe agonia, şi aşa nu mă iubesc câţiva:
RăspundețiȘtergereGata! M-am hotărât. Imi fac site doar ca să pot da şi eu steluţe. Că le meritaţi. Măcar albastre dacă nu aurii Şi vă dau cinci. Aşa. Ca să-mi plătesc porţia de râs în hohote. Că şi alţii primesc cu nemiluita, pentru orice nimic. Că le e frică de el. Sau ea. Că-are gură rea si afurisită pe toţi îi mestecă între măsele, de la mărunt, pân la cărunt, canin, de Alin
Şi mai dă-l încolo de duş, că-i apa când caldă, când rece şi vă prinde-un guturai, atunci trai pe vătrai sau vă pârliţi şi năpârliţi, pierdeţi scaieţii şi-atunci de ce mai râd băieţii?
Mulţumesc. Sunt sătul. De râs. Am servit cu poftă. Delicios! Mai rămâne o singură întrebare. Fără rost. Cum să mai învăţ acum, că am iarăşi teză?
Cu tot dragul din lume pentru cea mai bună zână din lume, cu scaieţi cu tot.
Doruleț
Lasă, uite noi stăm bine şi aici, aşa... mai în papuci de casă.:). Cum să-mi pierd scaieţii? Asta mi-ar lipsi! Dacă-i pe aşa, nu mai fac duş niciodată:)).
RăspundețiȘtergereAi văzut că la mine pe blog, ninge? Uite-aşa îmi mai petrec dorul de iarnă pînă la poartă şi-napoi...
Pentru cel mai fermecător zân-şef, mulţi pupici şi pumnii strânşi pentru mâine la teză! Ştiu eu că deja tu ştii tot!
Uite, cred că te-ar putea interesa:
RăspundețiȘtergerehttp://www.editurabenefica.ro
:)
RăspundețiȘtergereN-am scris nimic pentru copii până acum, Marius. Dar, da e o idee, de ce nu? Îţi mulţumesc pentru pont!