Un Eurovision de cosmar
V-am mai spus că mă enervez foarte greu?
Da, după cum clătinaţi din cap, cred că v-am mai spus.
Ei, vă mai spun o dată, ca să fie totul foarte clar si să nu avem discuţii, să nu credeţi că aseară când m-am enervat din nou m-am enervat numai că-s eu nervicioasă aşa de felul meu că nu-s.
Păi cum? Mă aşez eu răsfirată pe divan să văz după amar de ani Eurovisionul omeneşte la televizor şi nu cu sughiţuri pe internet, căci deh!aşa cum povesteam aici Italiei i-a trecut supărarea revenind în concurs şi am parte de cea mai mizerabilă transmisiune din ultimii 5 ani.
Că tot vorbeam ieri de mumii, ăştia au scos-o de la naftalină pe Raffaella Carrà şi au agăţat-o exact pe mijlocul ecranului unde ar fi trebuit să fie proiectat concursul. De poligloată ce se simţea îi turuia gura ca o morişcă stricată, cu replici şi întrebări de un penibil infinit, permisă fie-mi alăturarea.
Între două şuviţe rafaelice şi rarele momente de linişte am reuşit să văd şi să aud câteva cântece, nu toate, că unde Raffaella nu termina să-şi dea cu părerea sau să traducă din Bob Sinclair, colegul ei de prezentare,(ea îl întreba în franceză, el răspundea în italiană, aşa că ea începea să traducă în italiană ce întrebase tot ea, în franceză), cântecul mergea aşa numai pe fundal, câte un pic.
Între două unghii roase, am avut timp să mă enervez şi cu melodia României pe care am votat-o de 5 ori, prima dată din patriotosm şi apoi din inerţie.
Când s-a ajuns la votare, draga de Carra a dat maximul de prostie drept spectacol cu replici de genul: “Hai, San Marino! Daţi-ne o notă mare, voi înţelegeţi italiana doar…”, “ Giorgia? Cine e Giorgia?” etc.
N-am rezistat până la capăt să vizionez televiz şi omeneşte Eurovizionul, aşa că, spre final, am trecut la varianta streaming, regretând doar că nu o făcusem înainte să ajung cu nervii ferfeniţă şi că nu am avut posibilitatea să votez reprezentatul Italie de care vă spuneam că-s îndrăgostită. Ştiu-ştiu sunt cam bătrâioară pentru sportul asta dar băiatul chiar ar fi meritat să câştige:
Da, după cum clătinaţi din cap, cred că v-am mai spus.
Ei, vă mai spun o dată, ca să fie totul foarte clar si să nu avem discuţii, să nu credeţi că aseară când m-am enervat din nou m-am enervat numai că-s eu nervicioasă aşa de felul meu că nu-s.
Păi cum? Mă aşez eu răsfirată pe divan să văz după amar de ani Eurovisionul omeneşte la televizor şi nu cu sughiţuri pe internet, căci deh!aşa cum povesteam aici Italiei i-a trecut supărarea revenind în concurs şi am parte de cea mai mizerabilă transmisiune din ultimii 5 ani.
Că tot vorbeam ieri de mumii, ăştia au scos-o de la naftalină pe Raffaella Carrà şi au agăţat-o exact pe mijlocul ecranului unde ar fi trebuit să fie proiectat concursul. De poligloată ce se simţea îi turuia gura ca o morişcă stricată, cu replici şi întrebări de un penibil infinit, permisă fie-mi alăturarea.
Între două şuviţe rafaelice şi rarele momente de linişte am reuşit să văd şi să aud câteva cântece, nu toate, că unde Raffaella nu termina să-şi dea cu părerea sau să traducă din Bob Sinclair, colegul ei de prezentare,(ea îl întreba în franceză, el răspundea în italiană, aşa că ea începea să traducă în italiană ce întrebase tot ea, în franceză), cântecul mergea aşa numai pe fundal, câte un pic.
Între două unghii roase, am avut timp să mă enervez şi cu melodia României pe care am votat-o de 5 ori, prima dată din patriotosm şi apoi din inerţie.
Când s-a ajuns la votare, draga de Carra a dat maximul de prostie drept spectacol cu replici de genul: “Hai, San Marino! Daţi-ne o notă mare, voi înţelegeţi italiana doar…”, “ Giorgia? Cine e Giorgia?” etc.
N-am rezistat până la capăt să vizionez televiz şi omeneşte Eurovizionul, aşa că, spre final, am trecut la varianta streaming, regretând doar că nu o făcusem înainte să ajung cu nervii ferfeniţă şi că nu am avut posibilitatea să votez reprezentatul Italie de care vă spuneam că-s îndrăgostită. Ştiu-ştiu sunt cam bătrâioară pentru sportul asta dar băiatul chiar ar fi meritat să câştige:
A fost aseara? Cine a castigat? Io n-am urmarit de vreo 10 ani, m-am uitat putin pe net, mi-a placut italia, estonia si ro(din cateva pe care le-am vazut).
RăspundețiȘtergereDa. Azerbaijanul... o melodie care nu m-a impresionat in niciun fel.
RăspundețiȘtergereAm renunțat în urmă cu câțiva ani la vizionarea eurovizion-ului.Este prea multă politică acolo și nici scopul inițial al festivalului nu s-a păstrat.
RăspundețiȘtergereAi perfecta dreptate, numai ca eu ma incapatanez sa-l vad in fiecare an, probabil ca o sa-mi treaca.:)
RăspundețiȘtergereN-am vazut decat prestatia concurentilor romani. Inainte urmaream tot concursul cap-coada.
RăspundețiȘtergereSe pare ca am ramas singura care-l urmaresc!:))
RăspundețiȘtergeresi eu ma uit la Eurovision deobicei. Cred ca ai nostri meritau o clasare putin mai buna. Mie mi-a placut mult piesa Georgiei.
RăspundețiȘtergereo seara minunata!
Iertare pentru intarziere, Tudor! Ma bucura sa stiu ca am fost doi:))
RăspundețiȘtergereScaietina,îmi pare rău să vă deranjez,dar și nevastă mea s-a uitat,o parte măcar :)))))!
RăspundețiȘtergere@se-cret
RăspundețiȘtergereMi se parea mie ca cineva trage cu ochiul:))
Si mie mi-a placut omu' tau, a fost cam singura chestie reusita ca în rest tot spectacolul si regia si culisele (nu alea cu hartistii!!) nu sunt decât un vomitiv perfect!
RăspundețiȘtergereAh! Nici nu-ti inchipui ce mult ma bucur ca ti-a placut si tie!
RăspundețiȘtergereBaiatul ar fi meritat premiul intai, mai ales in contextul descris perfect de tine:)
... si rochia unguroaicei, dar atât, ca avea genunchii cam ciolanosi!
RăspundețiȘtergereEu eram prea ocupata sa ma intreb cine o fi ales pantalonii baietelului nostru, asa ca am ratat rochita cu pricina:)
RăspundețiȘtergere