La Starea Civilă

GARDIAN:

Hei! Hei! Tataie! Unde mergi?

BĂTRÂNUL:

Păi... la primărie, aici e primăria?

GARDIAN:

(plin de importanţă)

Primăria, da! În ce problemă, vă rog!

BĂTRÂNUL

În problema cu baba. Mi-a murit baba...

GARDIAN

Boon! Şi ce putem face pentru dvs, tataie? Ce vrei? Ajutoare, bonuri de masă, pământ...

BĂTRÂNUL

(nesigur)

Păi... se dau?

GARDIAN

Nu se dă! De dat, nu se dă, da’ se face liste. Te trec?

BĂTRÂNUL

Ei lasă, nu, dacă tot nu se dă... mai mare necazul.

GARDIAN

Cum vrei. Eu te-am informat, nu poţi să zici...asta e datoria organului să te ţină informat.

BĂTRÂNUL

Muţumesc, taică, să trăieşti!

(încearcă din nou să pună mâna pe clanţă)

GARDIAN

( cu ton ridicat)

Alo! Tataie! Păi ce facem, dom’le, aici? Ne jucăm de-a hoţii şi vardiştii? Unde te duci?

BĂTRÂNUL

Păi, la primărie...

GARDIAN

Pentru ce?

BĂTRÂNUL

Păi, cu baba...

GARDIAN

Uite care-i treaba, moşu’, încep să mă enervez. Ai zis că nu vrei pe listă.

BĂTRÂNUL

Nu, nu...

GARDIAN

Şi-atunci? Ce vrei? Crezi că la primărie intrăm ca-n muzeu să mâncăm seminţe?

BĂTRÂNUL

Nu, nu, asta-i bun ştiut. Eu caut..

GARDIAN

Ce cauţi?

BĂTRÂNUL

Caut... caut... ce să caut? Ptiu! Na! Am uitat...

GARDIAN

Vezi, moşu’? Am avut dreptate, n-ai treabă la primărie.

BĂTRÂNUL

(încurcat)

N-am?

GARDIANUL

(zeflemist)

N-ai moşu, n-ai, dacă nu v-aş cunoaşte eu pe voi, ăştia...

BĂTRÂNUL

Intru şi eu oleacă înăuntru mă încălzesc şi stau pe-o băncuţă poate-mi amintesc că nu mai ştiu, taică.

(vorbind singur)

Pfui! De ce-am plecat, dom'le, de acasă?

GARDIAN

Nooo, asta nu, moşu nu se poate. Te duci dumneavoastră înapoi acasă şi vii când îţi aduci aminte. N-are voie cetăţenii înăuntru decât dacă e insistenţi şi suspecţi de la alte organe, ’nţeles?

BĂTRÂNUL

Păi, deh, ai şi tu, taică, servici de făcut, iaca mă aşez oleacă aici poate mi-oi aminti.

(se aşează pe o treaptă, icnind)

Apare o femeie tânără cu un copil în scutece, împreună cu  o doamnă mai în vârstă, mamă soacră. Femeia mai în vărstă, trece în faţă şi încearcă să deschidă uşa primăriei.

GARDIAN

(vigilent)

Alo, alo, doamnele, unde mergem?

SOACRA:

La certificate. E deschis?

GARDIAN

Păi ce, suntem la alimentară, tovarăşa? De care certificat? De revoluţionar, de veteran, de handicapat?

SOACRA:

Handicapat eşti dumneata, dom’le! Nu vezi că avem un sugar aici? Vrem certificat de naştere.

GARDIAN

Vezi cum vorbeşti, cucoană! Dacă mă jigneşti o să aibă ăla mic certificat când o să plece în armată! Auzi la ea!

SOACRA

Ete, na! Că faci mata legea pe aici, ce să discutăm! Dă-te, domnule, la o parte că te fac preş cu ciucurei dacă mă calci pe bătături!

GARDIAN

Nu e voie, cucoană, nu pricepi. Nu intră cetăţeni înainte de 9 fix. Am spus.

SOACRA

Că zici dumneata!

GARDIAN

Că zic eu, da!

SOACRA

Că eşti dumneata buricu’ pământului!

GARDIAN

( plin de el)

Că sunt, da!

SOACRA

( făcând un semn indecent cu mâna)

Buricul buricului buricuţului mic de la moţul curcanului meu, asta eşti!

GARDIAN

Nu mă fă cucoană că te arestez, imediat!

SOACRA

Vai, da’ ce mi-e frică! Mă legi cu şireturile de la pantofi, ce să discutăm...

GARDIAN

Cucoană, nu mă fă să chem patrula!

SOACRA

Da? Şi ce-o să le zici? Că te-a stropit noră-mea cu lapte pe faţă?

TÂNĂRA:

(împăciuitoare)

Lasă, mamă soacră, mai aşteptăm, mai e un pic până la 9...

SOACRA

(dă din mână a dispreţ)

Îţi mănâncă câinii din traistă, nu ştiu eu?

(către Gardian, schimbând tactica)

Bre, nea Vasile, oameni suntem, dom’le...

GARDIAN

Costică.

SOACRA

Nea Costică. Hai să cădem la pace şi bei şi mata o bere în cinstea nepotului meu, ce Dumnezeu!

GARDIAN

De ce nu înţelegi, mata, că nu e voie? Dacă eu pierd cetăţeni înăuntru rămân fără pâine. Asta e. Nu contează că e sugar, e cetăţean, nu?

SOACRA

Păi nu e, nea Costică... dacă n-are certificat, nu e.

GARDIAN

(descumpănit, rămâne cîteva secunde pe gânduri)

Păi... fără certificat ...

SOACRA

( repede )

Vezi?

BĂTRÂNUL

(de pe scară)

Tii! Certificat, taică, certificat!

GARDIANUL

(scărpinându-se sub chipiu)

Bine! Sugarul poate să intre. Să rămână în hol, până iese doamna Renata, că momental nu e în birou.

SOACRA

Păi cum să intre singur, nea Costică? Ce, vrei să-l dau de-a dura ca pe-o sarmală?

GARDIANU

(încruntat)

Păi ce ştiu eu? Nu mă priveşte, numai el are voie. Am spus!

SOACRA

(cu viclenie)

Nea Costică, dacă socoteşti oleacă, ai putea să îi dai voie şi maică-sii...

GARDIANUL

(alertat)

Noooo, asta nu. Mă rog! Mata să nu mă-ncurci că rupem prietenia. Fără cetăţeni. Am spus!

SOACRA

Păi ce, dumneata îţi pare fătuca asta că ocupă loc de-un cetăţean? Ia uite mai atent la ea. O mână de oase băgate în cizme. Poate o jumate de cetăţean şi ăla cât un pui de Avicola.

GARDIANUL

Nu se există jumătăţi de cetăţeni.

SOACRA

(în şoaptă către gardian)

Aşa am zis şi eu până mi-a adus-o ficioru-miu acasă. Unde mai pui că acu’ e şi lehuză. Cum ar veni... jumătate din jumătate, nu?

GARDIANUL

(zăpăcit de logica femeii)

Să treacă şi lehuza, hai! Dumneata nu-ncerca să mă mai duci cu zăhărelul că nu merge!

SOACRA

(către noră)

Treci, Viorico, mai repede să prinzi rând. Stai!

(cotrobăie în geantă, scoate un pachet de cafea, îl pune peste copil)

Lasă pachetul aşa, la vedere!

Nora intră, gardianul se postează din nou în faţa uşii. Apare un tânăr. Grăbit, se îndreapta către uşa păzită cu străşnicie.

GARDIANUL COSTICĂ

Unde merge, domnul?

TÂNĂRUL

La Starea Civilă.

GARDIANUL

Numa’ după ora 9, vă rog!

TÂNĂRUL

(privindu-şi ceasul)

Pfui...

Între timp apar şi alte personaje, pe care Gardianul le salută afectat cu „Să trăiţi” şi mâna la chipiu, deschizându-le politicos uşa.

TÎNĂRUL

Dar ăştia de ce trec, dom’le? Au alt fus orar?

GARDIANUL

Astea sunt persoane, tinere, nu cetăţeni.

TÂNĂRUL

Ca să vezi!

Bătrânul se ridică anevoie de pe scară şi se îndreaptă şi el spre Gardian.

BĂTRÂNUL

Iaca, taică, mi-am amintit, după certificatul de deces venisem. Ţi-am zis, mi-a murit baba.

SOACRA

Dumnezeu s-o ierte!

TÂNĂRUL

Dumnezeu s-o ierte!

GARDIANUL

Şi unde-i, baba, tataie?

BĂTRÂNUL

Păi unde să fie, unde-am lăsat-o, pe masă.

GARDIANUL

Mda, hm! La doctor ai dus-o?

BĂTRÂNUL

Păi,  ce s-o mai duc, păcatele mele, că mi-o dăduseră mai demult, acasă. Mi-a zis doctorul că e prea bătrână să mai cheltuiască cu ea. N-avea rost!

SOACRA

Da', câţi ani avea, tataie?

BĂTRÂNUL

Şapte’ş-unu!

TÂNĂRUL

Ţară de rahat!

GARDIANUL

Tinere, suntem într-o instituţie de stat, nu ţi-e ruşine?

TÂNĂRUL

Ce instituţie, bre, nea Caisă, nu vezi că stăm în boscheţi, ca infractorii? Dă-te la o parte să intrăm în instituţie să vedem dacă pute sau nu a rahat.

II

Între timp se adună mai multă lume care încearcă să intre în primărie.

Clar, pe fundal, se aud nouă semnale sonore provenite de la ceasul imens care străjuie piaţa primăriei.

GARDIANUL le ascultă, privindu-şi  ceasul de mână. Deschide, în sfârşit, uşa aşezând lângă uşorul ei  o cărămidă.

Fără o vorbă dar cu atitudine vădit ofensată dispare în interiorul holului.

Va urma